0738 758 855Despre albirea dentară
Care sunt cauzele care duc la schimbarea culorii dinților?
În mod normal, dinții de lapte sunt mai albi decât dinții definitivi. Odată cu înaintarea în vârstă, dinții devin mai închiși la culoare datorita schimbărilor care se produc în structura lor.
În plus, dinții se pot păta cu pigmenți bacterieni, alimentari sau datorita acțiunii diverselor medicamente.
Pigmenții bacterieni vor favoriza apariția de pete maro sau negre pe suprafața dinților
anumite antibiotice (de exemplu, tetraciclina) pot cauza „îngălbenirea” dinților sau reducerea strălucirii smalțului dinții se pot pata sau decolora si din cauza pigmenților alimentari : anumite legume, ceai, cafea, vin rosu etc
Fumatul cauzează apariția petelor închise la culoare in timp ce anumite defecte sau afecțiuni ale smalțului (hipoplazia, fluoroza) pot conduce la îngălbenirea dinților.
Hai să discutam un pic despre albirea dentară, despre indicațiile și contraindicațiile ei, despre modalități de efectuare a ei, care sunt substanțele folosite cât și reacțiile adverse.
În prezent, cea mai folosită metodă este decolorarea dinților. Aceasta se poate face :
- La domiciliu (nerecomandată din cauza lipsei de experiență a pacienților)
- În cabinet (recomandată, deoarece se face sub supravegherea medicului dentist)
- Combinată între cabinet și domiciliu
De asemenea, foarte important, dinții vitali (cu nerv) se albesc diferit față de cei devitali (cu tratamente pe canal)
Exista situații când dinții nu pot fi albiți, mai ales în cazul dinților cu smalț foarte transparent de culoare gri, în aceste situații se recurge la fațetările directe sau indirecte sau tratamente protetice prin coroane de înveliș. Desigur, acestea sunt tratamente invazive ți se recomandă în situații foarte rare și atunci când estetica este strict necesară.
Procedeul presupune o reacție chimici de oxidare prin care agenții utilizați vor penetra smalțul și dentina, realizând permeabilizarea lor, vor reacționa cu substanțe responsabile de colorarea dinților și vor duce la dispariția pigmentarii discromice parțiale sau totale.
Ce substanțe folosim?
Substanțe chimice de oxidare, cum ar fi peroxidul de hidrogen, perborat de sodiu sau peroxid de carbamida.
Peroxidul de hidrogen este substanța utilizată de obicei în cabinetul stomatologic în concentrație de 30%, 35% și chiar 45%, folosind tehnica “power bleaching” activat sau nu cu fascicul luminos sau laser.
Aceasta tehnica este destul de agresivă deoarece concentrația substanței folosite este destul de mare și pot apărea, prin urmare, sensibilități dentare, și pentru moment chiar și albiri gingivale locale.
Perboratul de sodiu este mai ușor de controlat și mai stabil din punct de vedere chimic față de peroxidul de hidrogen, de aceea este utilizat în tehnica “walking bleach”, adică albiri la domiciliu. De obicei se utilizează în concentrații de 8-16%, se aplică în niște gutiere speciale pentru albire pe care le fabrică tehnicianul nostru, iar pacientul este rugat să le poarte timp de 4 până la 12 ore, în funcție de concentrație, de obicei pe timpul nopții.
Această tehnică o recomandăm cel mai mult, deoarece se folosește o substanță cu o concentrație mai mică, deci, mai puțin agresivă. Este mai ușor controlabilă, deoarece dacă în timpul tratamentului apare sensibilitatea, pacientul este rugat să își îndepărteze gutiera. În plus, s-a demonstrat că pacienții care practică acest tip de albire, au o cariogenitate mult mai scăzută față de perioada în care nu practicau acest tip de albire! Și totul datorită faptului că substanțele de albire anihilează sau distrug bacteriile aflate în cavitatea bucală.
Peroxidul de carbamida se folosește cu precădere în tehnica “waiting room bleaching”, sub atenta supraveghere a medicului dentist.
Și pentru aceasta metodă avem nevoie de gutiere în care se aplică substanța. Aceasta fiind de 35%, pacientul este rugat să stea în sala de așteptare timp de o oră, timp în care este urmărit de către medic, în cazul în care apare durerea, tratamentul este oprit.
Gutierele sunt forme din plastic care se potrivesc peste arcadele dentare. Se realizează individual, de către medicul dentist după o amprentă.
Albirea interna sau intra dentară
Albirea internă se efectuează doar în cazul dinților devitalizați, care au fost supuși unui tratament endodontic. Așadar, acești dinți au „nervul scos”.
De multe ori, asemenea dinți își schimbă culoarea. Albirea internă încearcă să readucă culoarea acestor dinți cât mai aproape de starea inițială.
Spre deosebire de albirea clasică, care albește dinții dinspre exterior, albirea interna acționează asupra dinților dinspre interior spre exterior.
Cum se procedează:
- după finalizarea tratamentului endodontic, se realizează un orificiu în dinte până se ajunge la obturația de canal
- un agent de albire este poziționat în camera palpară a dintelui astfel încât acesta să poată acționa în interiorul dintelui
- agentul de albire este închis cu ajutorul unei obturații provizorii și lăsat în interiorul dintelui pentru câteva zile
Contraindicațiile absolute ale albirilor dentare:
- Dinți cu importante alterări structurale, fracturi și fisuri
- Hipersensibilitate severă
- Pacienți cu afecțiuni generale grave
Contraindicații relative ale albirilor dentare:
- Femei însărcinate și care alăptează
- Dinții copiilor sub 14 ani, cu camera palpară voluminoasă, deoarece pot apărea sensibilități dentare
- Dinți cu restaurări coronare voluminoase din compozit sau amalgam
DE REȚINUT
Cu cât culoarea dinților este vineție sau cenușie, cu atât petele sunt mai greu de îndepărtat, și cu atât albirea se realizează mai greu.
Dacă vă așteptați ca după tratament să beneficiați de o dantură albă, strălucitoare, s-ar putea să fiți dezamăgiți.
Procedura efectuată de către medicul stomatolog este cea mai eficientă pentru că se utilizează concentrații mai mari de substanță
Tratamentul poate dura în jur de 3 ședințe, iar în urma acestora, se pot obține rezultate cu până la 3 nuanțe mai albi.
Rezultatul durează până la 2-3 ani, dar se poate repeta și înainte de această perioadă.
